Lucian Ancu's Blog

Recent am fost invitat sa particip la dosarul Expertii din Dilema Veche. Mi-a facut o deosebita placere sa ma gandesc la ce anume constituie un expert si mai ales cum sa-l recunosti.

Articolul il puteti gasi pe pagina Dilema Veche la adresa.

Si pentru a va starni curiozitatea un fragment din opinia din Dilema Veche:

Cum recunoaștem totuși interacțiunea cu un expert? Cred că de la început trebuie să acceptăm că explicarea unui fenomen complex este de cele mai multe ori însoțită de nuanțări, paranteze și aparente abateri de la ceea ce pare subiectul principal. Dacă expertul nu este exersat în arta comunicării, argumentația ne poate induce o stare de confuzie ori poate produce un sentiment de îndoială și neîncredere. Această senzație poate fi întărită dacă expertul alege să vorbească în termeni ce indică probabilități, corelații și folosește mai puțin termeni care indică certitudinea. Dacă simțim această senzație, cel mai bine e să rezistăm și să continuăm să ascultăm explicațiile. Dacă avem în față un expert, toate piesele puzzle-ului se vor așeza la locul lor. Și invers, dacă certitudinea este cea care domină monopolistic în opinia unui expert, deși deloc intuitiv, trebuie să ne aducem aminte că certitudinea fără urmă de îndoială e mai degrabă un semn al lipsei de expertiză.

   Send article as PDF   

Dupa cum am anuntat anterior, lista de carti electronice achizitionate si citite (sau partial citite). In bold cartiile pe care le recomand.

   Send article as PDF   

Revin, dupa o lunga tacere, cu lista cartilor ascultate in 2019.
Legenda: recomandare , neterminata. Sper ca unele dintre titlurile de mai jos sa va atraga atentia si sa va bucure precum m-au bucurat si pe mine. Daca le citit/ascultati nu ezitati sa va lasati pararea in comentarii. Ordinea este data de data achizitiei si nu reprezinta un clasament.

PS: in aceeasi serie, pe care mi-o doresc anuala, urmeaza - Carti - suport electronic, Carti - suport fizic, Podcasturi.

   Send article as PDF   

Impreuna cu colegii din Ad Astra Octavian Micu si Mihai Miclaus am lansat acum cateva zile un nou blog. Cu titlul Doi Mici si un Anc il gasiti la adresa mic-mic-anc.ro. Veti gasi acolo articole referitoare la "Sistemul românesc de cercetare văzut prin ochii a doi doctori în fizică (Lucian și Octavian) și ai unuia în biologie (Mihai)." dar si articole pe teme de actualitate ce au tangenta cu ariile noastre de expertiza.

Pana acum va invitam sa cititi primele articole:
O privire analitică asupra evaluărilor PCE

Ciurul spart al sistemului de cercetare romanesc pentru selectia resursei umane performante

Reintegrarea în sistemul de cercetare românesc, din perspectiva unui „înapoiat” de 6 ani

   Send article as PDF   

Recent pe PressOne a aparut un articol referitor la performanta CFR. Se pare ca,intr-un an de zile, toate despagubirile platite de CFR calatorilor abia daca au acoperit cateva sute de Euro. Bineinteles ca asa ceva nu se poate intampla decat intr-o companie de stat.

In raportul de activitate CFR de anul 2016 gasim misiunea CFR:

Misiunea „CFR”-SA este de a asigura desfăşurarea traficului feroviar in condiţii de
siguranţă pe întreaga reţea feroviară deschisă circulaţiei publice şi de a întreţine şi moderniza
infrastructura feroviară pe care o gestionează în concordanţă legislația națională, cu evoluţiile din
transportul feroviar la nivelul Uniunii Europene şi cu dezvoltarea economiei naţionale, asigurând
interoperabilitatea cu sistemul feroviar european şi fiind apt să răspundă unor cereri mai mari de
transport de marfă şi călători.

Tot in acelasi raport gasim si raportul referitor la intarzierile trenurilor de calatori in 2016:

Întârzierile trenurilor de călători au înregistrat o creştere de la 3.125.192 min. în 2015 la 4.767.238 min. în 2016.

Greu de explicat o crestere e intarzierilor de 50% intre 2015 si 2016. Dar ceea ce e pana e aici e doar introducerea unei povesti traite pe CFR acum multi ani.

Luasem un tren de seara de la Bucuresti la Brasov. Era deja in anii in care legaturile se rarisera si nu mai gaseai tren la fiecare ora intre cele doua destinatii. Iau biletul de la casa si ceva mai tarziu, inarmat cu reviste si carti, luam locul intr-un compartiment clasa a doua intr-unul din acceleratele Bucuresti-Brasov -... nu-mi mai aduc aminte care era punctul terminus. Compartimentul plin era situat spre unul din capetele vagonului. Nu se prea discuta. Pe la Sinaia trenul era deja in intarziere si niste turisti straini stateau ca pe ace, pregatiti sa coboare in Predeal unde trebuiau sa fie cu vreo 10 minute in urma. Noi le explicam ca mai au inca vreo juma de ora pana la Predeal. Cu rucsacii in spate, cei doi turisti se uitau la noi si la bilete. Da' pe bilete spune ca trebuia sa ajungem deja.

Intr-unul din scaunele opuse mie un domn in varsta, scufundat in integrame, sau rebusuri, incepuse sa fiarba si sa pufaie ... probabil din simpatie cu locomotiva care ne tragea pe valea Prahovei. Discutia cu turistii a dat drumul la conversatie in compartiment. Si a inceput lumea sa se planga de una, de alta, de politica, de hoti, asa cum era atmosfera in trenuri inainte de aparitia bulelor telefoanelor "destepte". Numai domnul de mai sus tacea si nu spunea nimica. Pe la Busteni, doamna care conducea ostilitatiile il intreaba frontal ce face, etc. Omul spune ca e pensionar, evaziv si intorcandu-se la integrama si pufaiturile sale. Tanti de pe bancheta mea nu se lasa si-l intreba unde a lucrat. El spune ca-i rusine sa ne povesteasca. Tanti nu renunta. Si atunci, pufaitul domnului se transforma intr-o poveste. Povestea pensionarului CFR, crescut si trait in "armata" CFR si rusinat de ceea ce vedea atunci. Nu-mi mai aduc aminte toate povestiile, dar fostul mecanic de locomotiva spunea, probabil cu filtrul memoriei si nostalgiei, ca nici in vremurile locomotivelor cu aburi, vremuri in care la intre Predeal si Brasov se atasau trei locomotive marfarurilor. Si mai zicea mecanicul ca atunci cand coborai si aveai norocul sa nimeresti in a treia locomotiva te puneai pe podea in tuneluri si respirai cum puteai in fumul lasat de celalte doua locomotive din fata ta. O mai fi spus multe altele, ca pana la Brasov nu s-a oprit din povesti, dar mie doar asta cu locomotiva si rusinea mi-au ramas intiparite in minte.

Va las cu povestea. Ca din CFR atata mai ramane, o poveste.

   Send article as PDF