A venit momentul sa va vorbesc despre banane. Si nu despre orice de banane ci despre milioanele de banane asiatice. China statul cu cea mai mare populatie din lume e plin de banane. Cel putin asa spun ei cand se refera la miloanele de adolescentii care desi galbeni de dinafara (culoarea pielii) au sufletul alb, sau de occidental. Si in China la fel ca in alte locuri din lume incepe o noua lepadare de tot ceea ce a insemnat trecut si fara prea multe frustrari se trece la o noua imagine si cultura. Normal ca e vb de cea occidentala. Am trecut si noi prin acest proces. Acum suntem in alt proces, cel de a ne defini brandul… sau mai bine spus identitatea nationala. Dupa ce am aruncat absolut totul la gunoi, acum ne intoarcem la lada de gunoi sa gasim acel obiect pe care numai un roman l-ar fi putut lepada si sa il punem la rang de brand. Si probabil nici nu concepem ce e ala un brand, dar e ceva cu care ramai pentru toata viata. Ori daca pana acum nu avem asa ceva inseamna ca nu existam, sau ca nu ne acceptam asa cum suntem.
Pana una alta diversitatea e ceea ce o sa dispara in cativa ani si o sa ne lipseasca. Daca va intrebati de ce strainii privesc cu entuziasm satul romanesc e din cauza ca acolo vad o lume diferita de ceea pe care o stiu ei. Pana una alta turismul inseamna sa vezi si altceva… asa ca aveti grija cum copiati… caci atunci cand ajungi o copie nu ai valoare. Esti pur si simplu o copie, o replica fara valoare a unei opere de geniu. O copie se poate pierde fara prea multe plansete, dar originalul e cel mai important. Ori as vrea sa incepem sa ne definim ca romani si sa terminam cu bananierii si stroto-camilele caci toate acestea nu fac decat sa ne toceasca la niste sabloane.
Pingback: Unde dai si unde crapa… — Picatura de Fiere