Random header image... Refresh for more!

No reservations

No reservations inseamna fara rezervare, fara planificare. Din start mi se pare normal si decent ca un show de acest tip sa nu intre bine in corsetul pe care a vrut sa i-l dea autoritatea romana de turism. Cand filmezi o asemenea emisiune sunt sigur ca in spatele echipei care se vede e o si mai mare echipa care nu se vede.
Ca totul a fost regizat e evident... Restaurantul din Bucuresti care arata mai degraba a teatru decat restaurant, numai loc primitor nu este. Bucurestiul e gri , urat si darapanat fie ca place sau nu. Toata emisiunea am vazut regizare, regizare... si explicatii nu fa asta, fa altceva... etc.
Mie mi s-a parut comic. Am simtit situatia ciudata a prezentatorului, prins in propia emisiune ca o capcana. Convins de cei din jur sa faca asa cum vor ei si tonul sarcastic e strigatul lui. Oricum Romania care se vede din film nu e imaginea cu care marsam inainte, nu fiindca nu e stralucitoare asa cum ne-am dori ci fiindca e falsa. A mintii pe altii inseamna a te mintii pe tine, si in orice caz ... minciuna are picioare scurte.

Cand am fost in China am avut aceeasi senzatie ... cateodata eram dus in locuri in care operatorul ne ducea din cauza ca trebuia sa le vedem. Noi, turistii nu eram interesati in ele. Oricat de interesant si de important in istoria Chinei ar fi podul de la Nanjing (prima mare realizare inginereasca chinezeasca -asa spun chinezii, altii spun ca ar fi realizat de rusi... etc) pe mine nu m-a interesat. Am fost intr-o sala de protocol de langa pod ... care parca mirosea a mucegai, cu o macheta si apoi pe pod... am pierdut 2 ore la acel pod nenorocit ... as fi preferat sa merg pe jos intr-un targ local. De fapt momentul de care imi aduc aminte cu cea mai mare placere a fost in Xi'an cand m-am pierdut printr-un asemenea targ pentru localnici, un targ care nu era recomandat vizitatorilor... si intr-adevar in afara de grupul nostru de turisti nu erau decat localnici. Acolo am explorat, pe stada aceea am simtit privirile curioase ale localnicilor, acolo am intrat intr-un magazinas de unde am luat doua ceainice tocmindu-ma prin semne cu o vanzatoare. Se vedea ca magazinul nu e vizitat de straini caci nu aveau un calculator de buzunar pe care sa iti scrie pretul, am scos un pix si scriam preturile pe hartie. Am negociat la sange si la sfarsit am platit pretul care a fost cerut la inceput, echivalentul unui pranz la cantina de aici de la universitate, care evident era probabil umflat de catre vanzator , dar totusi extrem de mic pentru mine.
Experientele de acest tip sunt cele pe care vrei sa le traiesti cand vizitezi o tara noua. Esti acolo ca sa explorezi si sa descoperi, nu te duci acolo ca sa inghiti galustele servite de altii. Nu vrei sa treci ca o rata prin apa si sa nu te uzi.... daca asta e ideea cuiva de turism atunci poate sa ramana in fata televizorului.
Am facut o digresiune imensa de la subiectul de la care am pornit. Mesajul care vreau sa il transmit e ca in turism nu trebuie sa pretindem ca suntem ceea ce nu suntem. Nu trebuie sa transformam Romania intr-un Disneyland care sa ii ofere turistului ceea ce se asteapta sa vada, sau ceea ce ne asteptam noi ca ar vrea sa vada. Marile destinatii turistice sunt in opinia mea populare deoarece il lasa pe turist sa exploreze si incearca doar sa ii dea uneltele care sa ii faca aceasta explorare mai usoara.

www.pdf24.org    Send article as PDF   

1 comment

1 Doua state surori | Picatura de Fiere { 04.02.08 at 9:12 pm }

[...] si implicit sa il lasi pe celalalt sa te defineasca. Nu stiu de ce mi se pare ca avem reluat cazul Athony Miguella dar la o scara mai [...]

Leave a Comment