Random header image... Refresh for more!

Educatia intre liberalism si socialism

Acum ceva vreme Andrei mi-a atras atentia asupra manifestului liberal al lui Murray N. Rothbard, manifest “Impotriva socialismului educational”. 

In acest articol Rothbard agumenteaza impotriva invatamantului obligatoriu. In opinia lui invatamantul oblicatoriu ingradeste libertatile individului, si de fapt trasforma costurile directe ale educatiei intre niste costuri conexe platite de toata populatia (de pilda prin cresterea pretului caselor intr-o zona cu o scoala buna).

Personal sunt de parere ca si in invatamant ca si in orice alt domeniu trebuiie sa existe un echilibru intre liberalism si socialism. Si bineinteles daca gandim liberalismul si socialismul ca doua extreme, in oricare din pozitiile intermediare s-ar afla un sistem criticii vor putea argumenta ca respectivul sistem nu este suficient de liberal sau social.

Din punctul meu de vedere liberalismul are la baza libertatea personala iar socialismul are la baza egalitatea de acces la resursele existente. In cazul educatiei, din punctul meu de vedere, liberalismul se traduce in libertatea de a decide ce vrei sa inveti si unde iar socialismul in egalitatea de sanse a tuturor participantilor de a face aceeasi decizie.

Un defect profesional pe care l-am capatat de-a lungul anilor e ca atunci cand discut despre lucruri sociale sa sar parleazul si sa gandesc problema din punct de vedere fizic.  Societatea poate fi asimilata unui sistem termodinamic.  Din acest punct de vedere putem vedea liberalismul ca fiind corespondentul mecanicii (care se ocupa cu un anumit numar, finit, de obiecte) iar socialismul ca fiind  mai degraba termodinamica, adica caracterizand tot sistemul.

In argumentatia de mai sus liberalismul extrem inseamna particula libera, care se misca cum vrea ea, si nu interactioneaza cu absolut orice.  Socialismul limita e un sistem termodinamic in care toate particulele au exact caracteristicile mediei sistemului.   Ori e clar ca in viata reala, ca si in termodinamica, avem de-a face cu un sistem in care particululele au o anumita distributie in jurul mediei care caracterizeza sistemul. 

Eu consider de baza a realiza ca fie pro sau contra educatiei obligatorii trebuie sa realizam din start ca avem intotdeauna de a face cu o interactiune  intre individ si societate. Societatea modeleaza omul iar omul dicteaza cum arata societatea.  In orice caz daca revenim la exemplul fizic de mai sus intelegem de ce e greu sa ne imaginam, de pilda, un sistem educational total liberal, un sistem in care nu se mai plateste partea de impozite pe educatie, si fiecare alege ce sa studieze si unde sa studieze. Un sistem in care statul nu mai are nici o influenta in decizile educationale.  Deci sa presupunem ca am avea de-a face cu o astfel de modificare.  Modul in care ne imaginam noi astazi ca ar decurge lucrurile e foarte putin probabil sa fie si modul in care lucrurile ar decurce. 

Da , cititorul o sa argumenteze ca in buna traditie liberala lucrurile se vor auto-controla de la sine, ca va exista un anumit echilibru.  Socialismul modifica in mod clar distributia din sistem si prin urmare si punctul de echilibru.    Prin urmare chiar si in liberalismul educational in care copii ar fi educati doar acasa de parinti, totusi aceasta educatie ar fi puternic influentata de societate, caci aceasta educatie trebuie sa aiba o finalitate sociala.  Si invers in extrema socialista educatia standardizata e articulata cu educatia venita din familie.

In privinta celor de mai sus educatia va fi intotdeauna intre liberalism si socialism.  Educatia este, in opinia mea, functia de transfer intre individ si societate si de aceea orice sistem educational total liberal sau socialist va esua. Primul va ignora societatea cel de-al doilea individul.  In plus toate argumentele liberale de genul “de ce sa fi fortat sa inveti X” se vor lovi incet, incet de moda de a invata X care se va impune de la sine. 

In plus ma hazardez sa spun ca daca am reusi sa gasim un parametru cu care sa masuram educatia unei populatii cel mai probabil am obtine o distributie Gauss.  Ridicand nivelul de socialism, un procent din ce in ce mai mare din populatie se va afla in zona de maxim a distributiei Gauss. Pe de alta parte, ridicand nivelul de liberalism vom  scadea procentul din varf si vor creste marginile distributiei.   Extremul socialist va duce catre o distributie Dirac, pe cand liberalismul extrem va duce catre o distributie plata.

Prin urmare cred ca oricine discuta despre educatie ar trebui sa gandeasca despre acest domeniu din perspectiva educatiei socratice. Sa incerce sa vada beneficiile liberalismului (ce isi doreste el sa faca si cum isi doreste ca sistemul sa fie)  dar si beneficile socialismului (modul in care interactioneaza cu societatea, cat interactioneaza, cu cine si la ce nivel) si apoi sa decida o cale de mijloc. 

In incheiere as dori sa ii invit pe aparatorii cei mai ferventi ai liberalismului sa viziteze Olanda (o tara care e vazuta din exterior a fi extrem de liberala), dar care vazuta din interior e  o tara mai degraba socialista.   La fel cum binele nu poate fi definit fara rau (si va recomad sa cititi legendele  creatiei din bogumilism) probabil la fel liberalismul nu poate fi definit fara socialism.  Si in continoare societatea nu poate exista fara individ, si individul fara societate. Prin urmare educatia nu poate fi decat intre liberalism si socialism, permanent, indiferent sub ce forma e ea administrata.

www.pdf24.org    Send article as PDF   

9 comments

1 Valentin { 02.16.10 at 3:14 pm }

In ordine cronologica, intai de toate:
quote:
Din punctul meu de vedere liberalismul are la baza libertatea personala iar socialismul are la baza egalitatea de acces la resursele existente. In cazul educatiei, din punctul meu de vedere, liberalismul se traduce in libertatea de a decide ce vrei sa inveti si unde iar socialismul in egalitatea de sanse a tuturor participantilor de a face aceeasi decizie.
end quote

NU ! Adicam da, TORETIC. Socialismul pus in practica este, fara exceptie, "ferma animalelor". Unii is mai egali ca ceilalti.

Si exact de aceea sunt de acord cu finalul tau:

"Si in continoare societatea nu poate exista fara individ, si individul fara societate. Prin urmare educatia nu poate fi decat intre liberalism si socialism, permanent, indiferent sub ce forma e ea administrata. "
Asa este.

Un alt exemplu de "vazuta de afara e liberala dar inauntru este un fel de socialism" este Suedia. Ba si Japonia, daca ne amintim ca partidul majoritar pe acolo e unul de "stanga' ...
Doar ca acolo functioneaza, duduie vesel o combinatie, un amestec optim de liberalism cu ceva elemente din socialism.

Spre deosebire de Romania unde ...
Ba chair spre deosebire de SUA unde Obama este contestat ca este socialist .. bine, saracii americani nici macar nu stiu ce e ala socialism, comunism .. ei sunt siguri ca la ei e democratie desi fondatorii au vrut sa creeze o republica si acum este mai degraba o (cenzurat).

Parerea mea, care este.

2 Arheus { 02.16.10 at 11:21 pm }

Cred ca, in aceasta incercare de a pozitiona educatia "intre", merita clarificate in mod esential cele doua sisteme:
- socialismul, ca sistem esentialmente politic, care nu poate exista decat prin rastalmacirea drepturilor naturale ale indivizilor.
- capitalismul, ca sistem esentialmente politic economic, a carei natura este una spontana, pe masura interactiunilor voluntare pe care indivizii le dezvolta in plan economic.
Cred ca merita sa incercati, din aceasta perspectiva, o scurta (macar) incursiune in articolele despre educatie publicate in cadrul Centrului pentru Economie si Libertate - ECOL (www.ecol.ro).

3 Arheus { 02.16.10 at 11:22 pm }

Erata:
- capitalismul, ca sistem esentialmente ECONOMIC

4 Lucian { 02.16.10 at 11:32 pm }

@Arheus: multumesc pentru recomandare. Am notat site-ul si o sa incerc sa pic pe acolo cat mai curand in cautarea articolelor referitoare la educatie.

Observatia ta referitoare la socialism si capitalism imi formeaza urmatoarea intrebare : Oare socialismul nu s-a nascut tocmai din interactiunile voluntare din capitalism ?

5 Arheus { 02.16.10 at 11:47 pm }

Nu, caci dincolo de valorile ideologice, punerea in practica a socialismului ar fi fost imposibila fara incalcarea drepturilor de proprietate ale indivizilor din societate... ori asta nu inseamna "interactiuni voluntare"... sau, cine stie, poate ne ajuta cineva cu un exemplu, din realitate, de socialism voluntar...

6 Lucian { 02.17.10 at 12:02 am }

Iti inteleg argumentul. Totusi intr-un sens restrans nu trebuie sa te gandesti doar la dreptul de proprietate. Cred ca e bine sa iei in considerare si alte beneficii. Imi vine in minte situatia desecarilor din Olanda, situatie in care intretinerea digurilor (si taxarea corespunzatoare) tinea in opinia mea mai degraba de socialism.

Alte forme de socialism voluntar cred ca pot fi considerate unele organizatii stiintifice. Aici ma pot gandi la ESA (European Space Agency), CERN, etc.

Intrebarea pe care am pus-o mai sus are la baza o intuitie de moment (care cred ca e corecta) trebuie doar sa ma gandesc si la un argument solid ... Asa ca probabil o sa revin!

7 Andreï { 02.23.10 at 11:39 am }

Lucian,

Ma bucura si-mi place analiza ta pe materialul trimis. Excelent!

O observartie numai: conceptul de "socialism educational" e putin fortat. Si foarte vag! Avem "democratizarea scolii", "liberalizarea curriculumului", "egalitatea de acces la educatie" si nici unul nu-i suficient in situatia de fata.

Iar daca am verticaliza nitel on-topic, ce merita Romania si sistemul educational romanesc al anului 2010?

(Lucian, in cateva zile vin cu ceva si mai concret...)

8 Lucian { 02.23.10 at 12:17 pm }

@Andrei: O observatie, putin malitioasa recunosc: cand spui "avem" te referi la un grup din care eu nu prea fac parte. Sunt de acord ca am inventat conceptul de "socialism educational" on the fly, aveam nevoie de un nume si l-am inventat.

Cat despre verticalizare ... cu sarcasm cred ca pot sa spun ca Romania si sistemul educational romanesc merita ceea ce si-a pregatit, evetual un bobarnac umat de un sut in fund. Daca sunt date cum trebuie o sa se induca si verticalizarea.

Lasand gluma la o parte, liberalizarea curriculumui o sa insemne pentru o groaza de clase ca orele la latitudinea profesorului o sa fie facute de forma. Pe de alta parte liberalizarea, din perspectiva autonomiala, la universitati s-a tradus prin relaxarea nivelului pentru a egala cererea studentilor (un adevarat spirit de cerere si oferta!). Asta daca vrei la nivel de curicula.

La nivel administrativ cred ca e greu de spus. Ma gandesc la situatia unor sate in care exista scoli dar la limita. Lasand parintii sa aleaga scolile, s-ar putea ca sa ramana prea putini elevi in scoala din sat, pentru care motiv scoala sa fie inchisa. Prin urmare cei care nu pot ajunge la o alta scoala (ca e prea scump) ar fi afectati direct. Eu nu vad o solutie la problema asta ...

Personal cred ca orice stat trebuie sa aiba neste clase de educatie obligatorie. Ca sa convenim cu toti ca 1+1=2, sau sa aratam toti nordul in aceeasi directie. Ce e peste acest nivel ar trebui sa aiba o structura mai liberala, dar nu lipsita de reglementari. De exemplu din cauza lipsei de reglementari, dar si a unei morale minime in corpul didactic am ajuns intr-o situatie in care personal consider ca mai bine de jumatate din universitatile din Ro ar trebui inchise.

Mai pe romaneste nu am nici o propunere si mai degraba cred ca a venit timpul sa speram in minuni 🙁

9 Andreï { 02.23.10 at 1:14 pm }

Nu dau doi bani pe sistem! Pana ajungem in punctul in care, asa cum spui si tu, interesul pentru educatie al familiei, individiului etc. (ca urmare a unui exercitiu sistematic de descurajare a implicarii) va fi suprimat pana la absenta...

Iar asta eu numesc "genocid"!

Leave a Comment