In momentul in care aceste randuri vor aparea pe internet, eu voi pune piciorul in trenul de noapte catre Basel.

Acum 5 ani, intr-o seara tarziu, intram in Olanda tot pe roti de fier. Astazi, tot seara tarziu voi parasi Olanda.

Pasii, destinul, job-ul ma duc catre Berna, Elvetia, oras care va deveni casa mea pentru cativa ani de acum inainte.

La revedere Olanda!

Cei care urmaresc, cat de cat, acest blog poate se intreaba unde a disparut picatura.  Nu a disparut chiar de tot, insa in ultimul timp a fost incurcata in alte activitati si a stat cat de cat departe de internet.

Principalii vinovati pentru aceasta situatia au fost:

• un router care s-a incapatinat sa dea rateuri si astfel m-a facut sa ii reduc prezenta pe net
• petrecerea a mai bine de 30 de ore in salile de cinema din Nijmegen la festivalul GoShort de filme de scurt metraj. Merita aici mentionat faptul ca Romania a fost vedeta festivalului prin sectiunea special dedicata cinematografiei romanesti, cate un membru in fiecare din cele doua jurii, si a prezentei unui numar mare de tineri cineasti romani.
• probabil cea mai mare vinovata este lectura trilogilei Milenium a  lui Stieg Larsson. O carte care se citeste cu sufletul la gura si e absolut imposibil de lasat jos din mana.

Nu contati pe o reintoarcere in forta in virtual a mea. Picatura trebuie sa isi schimbe marea, asa ca va fi ocupata pentru ceva timp!

Ieri am facut o incursiune in epoca de aur a Tarilor de jos, anume o vizita la Rijksmuseum in Amsterdam.  Orice noua vizita la un muzeu este un prilej de repunere in o alta perspectiva a lucrurilor vazute  anterior in colectia permanenta a muzeului.

De data aceasta m-am impiedicat de lalele. Aceste flori, emblematice pentru Olanda, au dus tara intr-o stare de isterie in secolul al XVII-lea.   Este vorba de ceea ce este considerata a fi prima “bula” economica.

Lalele au fost introduse in Olanda in jurul anului 1593 fiind aduse din Anatolia unde cresc in salbaticie.  Datorita raritati si a modului de cultiivare au ajuns un semn al statusului. Cele mai spectaculare modele sunt cele in mai multe culor cum este si ceea din imaginea de mai jos. Acestea denumite Rosen, iar aspectul lor era dat de infectia cu un virus.

Ceea mai sigura metoda de inmultire a lalelelor cu pastrarea caracteristicilor e aceea prin bulbi. Fiecare bulb plantat produce o planta si o serie de bulbi.  Acesti bulbi erau cumparati si vanduti, inclusiv in cadrul unor prime contracte de tip futures.

Importanta acestor bulbi era asa de mare incepand cu 1635 incat cei mai valorosi bulbi erau cantariti in aase, 1 aase =1/20 grame.  Astfel puteti vedea in imaginea de mai sus ca se face referire la greutatea  a doi bulbi de Viseroij (Viceroy): 410 si 658 aase  sau in grame 20.5 si 32.9.  Imaginea provine dintr-un catalog din 1637 si precizeaza si pretul cu care acestea au fost cumparate  3000 si, respectiv, 4200 de guldeni.  Pentru a pune lucrurile in perspectiva iata o lista  cu ce puteai cumpara cu 2500 de guldeni in aceea perioada.

Politia romana a achizitionat niste radare noi care se pare ca nu mai sunt detectabile cu dispozitivele antiradar. Primul impuls al romanilor e sa verifice acest lucru. Presa prezinta acesta achizitie a politie aproape ca o apocalipsa pentru soferi. Eu nu pricep de unde atitudinea asta. Soferul e sofer deoarece a dat un examen si pentru a-l lua se presupune ca stie legislatia  in vigoare. Cand se aseaza in masina si conduce pe drumurile publice trebuie sa respecte implicit regulile din legislatie.  Aceste reguli nu trebuie respectate doar in prezenta unui radar sau al unui politist!  Ma intreb oare cata lume pricepe acest lucru? Aproape nimeni in Romania. 

In paranteza fie spus mie mi s-a paraut ca in orasele romanesti domneste dictatura masinilor.  Pietonii sunt uitati si totul se invarte in jurul masinilor. Din pacate acest lucru nu o sa faca orasele decat din ce in ce mai neprietenoase.

Academia s-a spart intr-un stil caragialesc. Dupa ce a fost fondata de ziaristi, vanduta si cumparata de cateva ori acum fondatorii acuza noua conducere de cenzura si isi dau demisia.  Nu am prea inteles motivul pentru care a fost vanduta Academia caci din cate stiam era pe profit. Cred ca intre niste bani pe loc si un ziar neatarnat a invins ochiul dracului.

  Ca cititor al Academiei, strig si eu: “daca e tradare sa stim si noi!”. Mircea Toma spune astazi in presa ca presiunile politice in timpul campaniei au fost insuportabile. Pai daca presiunea a fost in campanie, ma intreb si eu, de ce nu au plecat in campanie ?  Era un gest prea eroic ?  Si sa nu-mi spuna nea Toma ca nu a plecat din cauza ca avea rate de platit la banca, parca nu tine scuza asta! 

Ma asteptam de la catavenci sa urle ca din gura de sarpe cand vine vorba de presiunile politice. Sa nu uitam ca Mircea Toma e seful AMP, ori in aceasta calitate de bun simt ar fi fost sa urle si sa isi dea demisia la prima dovada de presiune politica. Dar se pare ca … una e predica si alta trairea.

Eu, prin urmare, ma simt tradat. Oamenii au tacut si nu au spus nimic in timp ce lucrurile erau necurate.  Si apoi, la luni distanta fac scandal. Pai nu sunt si ei in aceeasi situatie ca figurantii neplatiti a lui Vanghelie? Oare sa fi fost si ei trasi in teapa si nu li s-a platit decent bunavointa de a inchide ochii in campanie la lucruri necurate ?