Random header image... Refresh for more!

Vagabondul, de fapt un parazit

Cainele vagabond a fost si este o prezenta continuua in multe din orasele romanesti cam de cand ma stiu. Cu cat e mai mare orasul cu atat mai mare pare sa fie problema aceasta.

Imi aduc aminte cand eram student la Magurele si pe langa caminele studentesti era un numar considerabil de vagabonzi. Aceste animale nu le-as putea numi caini. Erau o specie aparte ... niste animale bolnave, slabe, cu plagi adanci in piele. Mai tot timpul umblau in grupuri si incercau sa dea de mancare pe unde puteau. Nu de putine ori deveneau si agresivi fata de oamenii din jur. Din cand in cand apareau si puii in anumite colturi. Dovada ca acesti caini nu erau castrati. Unii din acestia supravietuiau, altii nu.

Aceasta e o imagine pe care nu am mai vazut-o nicaieri pe unde m-am plimbat. De fapt daca stau bine sa ma gandesc nu am vazut vagabonzi. Am vazut coioti in Statele Unite dar erau animale salbatice!

Zilele acestea se discuta despre controlul vagabonzilor in Bucuresti. Organizatiile pentru protectia animalelor au protestat puternic atunci cand s-a propus eutanasierea lor dupa 7 zile de la introducerea in adapost. Au dreptate aparatorii animalelor cand vorbesc despre un tratament inuman prin aceasta euthanasiere?

In primul rand orasul, dar si casa omului, nu este habitatul natural al unui caine (in general vorbind). Acest animal este la baza vanator iar controlul natural al numarului de lupi, coioti se face prin abundenta vanatului. Vagabondul nu vaneaza ci cerseste mancarea de la cei din jurul lui, sau profita de sistemul deficitar de colectare a gunoiului menajer. Din acest punct de vedere vagabondul a ajuns mai degraba un parazit decat un animal de prada, un reglator de ecosistem. Cand vorbim de paraziti cum ar fi gandacii, tantarii, soarecii sau sobolanii nici o societate de protectie a animalelor nu sare in protectia lor. Si sunt absolut sigur ca avem probleme si cu aceste animale in marile orase, doar ca nu sunt asa viziile sau animalele asa agresive. Din punctul meu de vedere vagabondul este un parazit si trebuie tratat ca atare, nu se afla in habitatul natural, si nu face parte dintr-un lant trofic.

In plus asociatile de protectie a animalelor au dreptate cand spun ca aceste sarace animale ar trebui castrate si eliberate in stada. Dar uita sa spuna un singur lucru, acest tratament este valabil in cazul in care vorbim de o situatie normala nu una care e scapata de sub control. Sa nu uitam ca in aceasta iarna aceste asociatii de protectie nu au putut sa asigure protectia animalelor din propriile adaposturi, o dovada ca nu exista fonduri pentru niste adaposturi mai mari.

Personal am vazut cum politicile din ultimii ani nu au dat nici un rezultat in ceea ce priveste cainii vagabonzi din Bucuresti. Sunt la fel de prezenti ca intotdeauna. In plus numarul prietenilor carora le e frica de aceste animale e in crestere.
Cred cu tarie in protectia animalelor impotriva cruzimii oamenilor, cred in protectia speciilor ocrotite. Dar nu cred ca trebuie sa amestecam aceasta protectie cu ceea ce este de facto protectia unor paraziti. Uitandu-ne la ei ca pui, uitam ca sunt vectori de boala, vectori de frica, vectori de discomfort vizual si fonic.

Pentru a proteja animalele cred ca aceasta campanie are sens. Si are sens acum. In viitor perioada pana la eutanasiere trebuie clar regandita si crescuta... dar doar atunci cand cainii vagabonzi sunt un accident.

www.pdf24.org    Send article as PDF   

0 comments

There are no comments yet...

Kick things off by filling out the form below.

Leave a Comment