In cadrul conferintei Diaspora în cercetarea ştiinţifică şi învăţământul superior din România am primit doua carti de vizita. Una de la o persoana de care a auzit toata Romania si una de care probabil foarte putin in Romania au auzit. Ar fi fost sa fie invers!
O carte de vizita e incarcata, cealalta e simpla. O persoana se recomanda drept "Assistant manager de proiect pentru PR", celalta "Realizator". Pe o carte de vizita scrie simplu "Radio Romania Cultural", pe cealalta "Scoala Postdoctorala pentru Biodiversitate Zootehnica si Biotehnologii Alimentare pe baza Eco-economiei si Bioeconomiei necesare Ecosanogenei -- Finantare prin Programul Operational Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane".
Este inutil sa spun ca simpatia ceea mai mare o am pentru cartea simpla. In spatele ei nu sta doar istoria si cultura imensa a unei organizatii cum e radioul public ( "vechitura" de aproape un secol !) dar fiindca in interactiunea cu aceasta persoana nu am simtit venind dispre ea acel aer de "fara mine nu se poate". E o senzatie ciudata aceea de a vedea o capusa vazuta ca un zeu, si un catar nevazut deloc. Si spun catar nu in sensul rau, ci in sensul de inversare al valorilor.
Oare cate asemenea capuse polueaza zona academica? Dar zona publica? Si cum se face ca bine mersi acestia continuua sa se bucure de beneficiile care le-au castigat nu prin merite ci prin conexiuni mai mult sau mai putin vizibile ? Ce ochelari de corectie ne trebuie sa vedem catarul si sa nu ne mai lasam conduse de capusele care traiesc pe spinarea catarilor ?
PS: probabil ati auzit de scandalul taierii fondurilor Academiei Oamenilor de Stiinta. Va intreb, in ce stat, reuniunea (n.m. in urma unor reactii vreau sa clarific ca este vorba de reuniunea AOSR aici) avand primele 3 mesaje de salut facute de inalti prelati ? Si normal ca si restul intalnirii e la fel de capusa ca si cuvantarile de inceput.