Random header image... Refresh for more!

Tot din calatorie

Ca urmare a ultimei mele postari am fost "acuzat" ca nu vad decat defectele si lucrurile negative din Romania. Chestiune care pare sa fie cam la acelasi nivel cu tradarea de tara, natie si traditii. Pai sa ma explic de ce vorbesc mai mult de lucrurile neplacute decat de cele placute.

Undeva pe langa Alba Iulia se afla un complex nou deschis. E vorba de un hotel cu SPA, cu restaurant frumos, cu o sala imensa pentru nunti, etc. E foarte bine ca se intampla asa ceva in Romania, nu ma intelegeti gresit. Dar e acel loc reprezentativ? E locul cu care te intalnesti des sau e mai degraba un accident pentru cetateanul roman sau calatorul venit prin zona ? Eu cred ca este mai degraba a doua varianta.

Lucrurile de care te lovesti in Romania sunt cu totul altele. Restul e probabil o buba imensa. Cum se poate ca sa nu ti se dea restul pana la ultimul banut? Cum e posibil ca sa fi ajuns o "normalitate" ca la o cursa de 7 lei sa ti se spuna senin n-am cum sa va dau rest ( la o bancnota de 10). E vorba de un bacsis de 40% .... deloc neglijabil. Cativa covrigi, o gogoasa, adica poti cumpara ceva de restul ala. Si lucrul asta e facut cu cei care vorbesc limba locului, de straini nici nu mai vorbim.

La Sibiu s-a terminat de restaurat biserica Evanghelica. Urmeaza sa fie inaugurata si sa se reinceapa vizitarile. Foarte bine zic. Dar, nici la o aruncatura de bat, programul de la Bruckental incepe la orele fix 9AM si gardianul asteapta angajatii intarziati ai muzeului pentru a da turistilor drumul inauntru. Geografia timpului ( acest terment exista iar cartea cu acelasi nume va recomand sa o cititi ) spune ca ne asteptam ca in acel loc sa existe o coliziune a culturilor: turistii veniti la fix cu angajatii intarziati. Si totusi apari ca un OZN in ochii gardianului cand la orele noua fara un minut intrebi daca caseria se deschide mai devreme.

Problema e ca toate surprizele placute au si o contaminare de neplacut. Cateodata e mai bine sa traiesti in basmul pe care il crezi si sa nu te intalnesti cu personajele. Oricine ar trebui de pilda sa stie ca intalnirea cu un personaj are sanse mari sa se sfarseasca intr-o mare dezamagire. Lucrul asta l-am patit la Humanitas in Cismigiu. Sambata cand am picat pe acolo se pregatea o lansare de carte iar unul dintre vorbitori era Lucian Boia. M-a uimit prin faptul ca este mult mai inalt decat mi-l imaginam eu si prin calmul prin care isi bea ceaiul/cafeaua inainte de intrunire. Dupa ce am cautat prin rafturi ceva carti sa-mi reinprospatez tsundoku-l am luat-o spre casa si iesire. De data asta mi s-a parut ca n-au aparut lucruri interesante de cand am plecat din Romania. Foarte multe lucruri interesante ( traduceri din literatura straina, romane locale, o groaza de memorialistica si carti de amintiri, alte lucruri) dar care nu presa sunt interesante pentru mine. M-am speriat un pic de cantitatea mare de jurnale, carti despre perioada interbelica si altele asemeanea. Daca e sa te iei dupa acestea ori romanii sunt blocati in interbelic ori vor sa se documenteze constiincios pentru a-l reintroduce/ recreea. Dar sa inchid paranteza! Deci cand eram eu la iesire, d-nul Boia vorbea cu o alta vorbitoare despre ce urmeaza sa vorbeasca fiecare dintre ei. Asta asa ... la 3 minute inainte de inceperea lansarii. Paradoxal mi s-a parut ca Luni a spus chiar el ca lucrurile in Romania nu sunt pregatite temeinic, citez "La noi lucrurile nu se fac prea serios. E o ușurință din asta de tip balcanic sau oriental.". Una fumam, alta .... Si sa nu uit, domnule Boia daca mai scrutati eseurile pe care le publicati drept carti o sa ajunga sa fie facuta paginatia de poezie.

La Carul cu Bere m-am simtit ca'n Caragiale. Bonton si atmosfera. Asa undeva dupa orele 8 si ceva. Cand am picat acolo am stat la bar asteptand sa se elibereze o masa intr-un car plin de mese goale. Si cred ca am asteptat vreo ora si ceva si mesele tot libere au ramas. Dar a fost bine ca asa am putut sa trag cu urechea la o discutie academica. Un profesor, nu spui cine - oricum nu l-am recunoscut, cu un prieten al Dilemei Vechi puneau tara la cale la un vin fiert urmat de o berica. ( O sa va spun eu si de berica!) Au discutat de una, de alta, de alegeri, de candidati pana cand au ajuns la cele intamplate cu abilitarea. Din ce am auzit cica s-a intrunit comisia si au mai bifat niste dosare. Dar nu mai e asa cum a vrut-o Funeriu caci au schimbat regulile unii din fruncea tarii. Asta imediat, inainte sa fie devalizata de Pic si Poc, si pentru a se asigura ca se pot abilita si ei. Buuuun, zic io in sinea mea, ca-i parlament ca-i comisie academica regulile sunt aceleasi : " sa facem in asa fel sa castige ai nostri si sa fie promovati ai nostri". Dupa acest intermezzo academic distinsele personaje au decis sa discute problema Siriana si, concomitent, am primit si noi o masa. Asa ca nu va pot spune daca au mai discutat si de alte aspecte academice. Sa revenim la berica. M-au capiat din nou toate persoanele din domeniul servicii care iubesc diminutivele. Asa dragoste rar s-a mai vazut! Iar am auzit la greu leuti, bonulete, biletel, banuti, pungulita, si cate si mai cate.

Sunt si eu prieten al Dilemei si am citit si eu (partial) numarul 558. Delicios numar! Merita cumparat doar pentru "discutia" dintre AMP ( prin purtator de cuvant) si Ghinea. Ceea ce n-am inteles eu bine e de ce are nevoie Ghinea de o pagina intrega pentru a raspunde lui AMP. Adica e razboi pe viata si pe moarte, ce mai! Ceea ce mi s-a parut absolut savuros e descrierea lui AMP si cele trei faze ale relatiei ei cu persoanele publice. Cat adevar!

Si uite, desi am pornit pe drumul de a lauda traiul romanesc am ajuns sa-l critic. Iar imi primesc o sapuneala de la cititorii atenti la ceea ce scriu. Si cand ma gandesc ca nici macar n-am pomenit nici un cuvant de alegeri, sau de zapada si salturile din autobuz catre trotuar. Raman sa va spun si de astea, dar probabil ramane timp pentru astea alta data.

In final va impartasesc o monstra de eticheta din muzeul capatai de arta din Romania ca sa vedeti ca perspectiva e cu totul alta in functie de limba vorbita/citita.

IMG_2106

www.pdf24.org    Send article as PDF   

1 comment

1 Diana Coman { 10.29.14 at 10:38 am }

Ahahaha, eticheta e minunat gasita. Eu m-as fi dus sa intreb foarte nevinovata care e numele picturii cu pricina in turca.

Cat despre sapuneli, treaba e ca na, adevarul neplacut doare deci normal ca striga lumea daca insisti. Pe de alta parte e drept si faptul ca altminteri si strainii in general se asteapta sa fii mai degraba partinitor pozitiv, iar daca nu esti e riscul sa supracompenseze ei (mi s-a intamplat mie treaba asta si n-a fost bine nici asa). Deci na, are un rost si recunoasterea pentru ce-i bine, fara a insemna insa ca trebuie ochelari roz ori ceva.

Leave a Comment