Ieri am facut o incursiune in epoca de aur a Tarilor de jos, anume o vizita la Rijksmuseum in Amsterdam.  Orice noua vizita la un muzeu este un prilej de repunere in o alta perspectiva a lucrurilor vazute  anterior in colectia permanenta a muzeului.

De data aceasta m-am impiedicat de lalele. Aceste flori, emblematice pentru Olanda, au dus tara intr-o stare de isterie in secolul al XVII-lea.   Este vorba de ceea ce este considerata a fi prima “bula” economica.

Lalele au fost introduse in Olanda in jurul anului 1593 fiind aduse din Anatolia unde cresc in salbaticie.  Datorita raritati si a modului de cultiivare au ajuns un semn al statusului. Cele mai spectaculare modele sunt cele in mai multe culor cum este si ceea din imaginea de mai jos. Acestea denumite Rosen, iar aspectul lor era dat de infectia cu un virus.

Ceea mai sigura metoda de inmultire a lalelelor cu pastrarea caracteristicilor e aceea prin bulbi. Fiecare bulb plantat produce o planta si o serie de bulbi.  Acesti bulbi erau cumparati si vanduti, inclusiv in cadrul unor prime contracte de tip futures.

Importanta acestor bulbi era asa de mare incepand cu 1635 incat cei mai valorosi bulbi erau cantariti in aase, 1 aase =1/20 grame.  Astfel puteti vedea in imaginea de mai sus ca se face referire la greutatea  a doi bulbi de Viseroij (Viceroy): 410 si 658 aase  sau in grame 20.5 si 32.9.  Imaginea provine dintr-un catalog din 1637 si precizeaza si pretul cu care acestea au fost cumparate  3000 si, respectiv, 4200 de guldeni.  Pentru a pune lucrurile in perspectiva iata o lista  cu ce puteai cumpara cu 2500 de guldeni in aceea perioada.

In paranteza fie spus mie mi s-a paraut ca in orasele romanesti domneste dictatura masinilor.  Pietonii sunt uitati si totul se invarte in jurul masinilor. Din pacate acest lucru nu o sa faca orasele decat din ce in ce mai neprietenoase.

Academia s-a spart intr-un stil caragialesc. Dupa ce a fost fondata de ziaristi, vanduta si cumparata de cateva ori acum fondatorii acuza noua conducere de cenzura si isi dau demisia.  Nu am prea inteles motivul pentru care a fost vanduta Academia caci din cate stiam era pe profit. Cred ca intre niste bani pe loc si un ziar neatarnat a invins ochiul dracului.

  Ca cititor al Academiei, strig si eu: “daca e tradare sa stim si noi!”. Mircea Toma spune astazi in presa ca presiunile politice in timpul campaniei au fost insuportabile. Pai daca presiunea a fost in campanie, ma intreb si eu, de ce nu au plecat in campanie ?  Era un gest prea eroic ?  Si sa nu-mi spuna nea Toma ca nu a plecat din cauza ca avea rate de platit la banca, parca nu tine scuza asta! 

Ma asteptam de la catavenci sa urle ca din gura de sarpe cand vine vorba de presiunile politice. Sa nu uitam ca Mircea Toma e seful AMP, ori in aceasta calitate de bun simt ar fi fost sa urle si sa isi dea demisia la prima dovada de presiune politica. Dar se pare ca … una e predica si alta trairea.

Eu, prin urmare, ma simt tradat. Oamenii au tacut si nu au spus nimic in timp ce lucrurile erau necurate.  Si apoi, la luni distanta fac scandal. Pai nu sunt si ei in aceeasi situatie ca figurantii neplatiti a lui Vanghelie? Oare sa fi fost si ei trasi in teapa si nu li s-a platit decent bunavointa de a inchide ochii in campanie la lucruri necurate ?  

A doua boaba e mai degraba o neghina. Urmaresc cu un zambet pe buze politichia. Pe piata politica romaneasca a inceput sezonul de transferuri, avalansa provocata de  schimbarea aparuta pe banca tehnica a unui partid. Cu un nou antrenor la carma unii jucatori nu vor sa colaboreze si vor sa se mute la alte echipe.  Nu conteaza ca ceilalti joaca dupa alte reguli (ideologii), jucatorii sunt niste adevarati profesionisti, care se dau peste cap de trei ori si peste noapte  sunt niste oameni noi. Acesti cameleoni care pot sa isi reprogrameze chipurile flash pot sa treaca de la la maraton la  la sah in cateva zile. 

De maine o sa intru si eu in discutii sa ma transfer in grupul ateistilor stiintifici.

Lucrarea trebuie sa aiba 3-4 capitole

In introducere trebuie trecute ipotezele disertatiei, cate o ipoteza pt fiecare capitol

Capitolele se numeroteaza 1, 2, 3 etc si nu I, II, III

Lucrararea trebuie sa aiba min 80 de pagini, mediu 120 si maxim 180 pagini

La cate 3 pagini trebuie sa aveti o trimitere la subsol.

In cadrul unei capitol sa aveti 3 figuri si 3 tabele.

La bibliografie se trec bligatoriu se trec toti profesorii indiferent daca am folosit sau nu ceva din cartile lor in lucrare

Si nu uitati urmeaza si sustinerea pentru care trebuie sa aveti :

o sinteza a lucrarii de 10 sliduri ppt si maxim 7 minute de expunere

Nu ma pot abtine de la un singur comentariu. Eu am invatat ca un slide corespunde la 1-1.5 minute intr-o prezentare, prin urmare ar fi bine sa vorbiti ca si cei care spun atentionarile la medicamente.

PS: Aceasta postare este una in timpul careia am inspirat realitate. Orice asemanare cu personaje sau recomandari de redactare a unei teze de licenta/master este pur intamplatoare.

O paralela intre termodinamica si economie mi se pare intotdeauna corecta, ba chiar mi se parea absolut naturala. Din acest motiv mi s-a parut interesant ca gandirea economica pare a fi dominata de sistemele aflate in echilibru iar abordarea sistemelor aflate in ne-echilibru sau aproape de echilibru nu s-a incetatenit (inca!) in mainsteamul economic.

O afirmatie care poate fi usor trecuta cu atentia, dar care in subsidiar apare de mai multe ori in acest volum, este faptul ca in  economia heterodoxa (economie a dezechilibrului) inflatia este rezultatul unor rate de profitabilitate mari din economie. Ori asa cum arata Voinea in acest volum rata profitului de 20% si peste (chiar si 48%) nu sunt rare.

Daca in SUA si Europa de Vest criza a fost , asa cum arata Voinea, datorata produselor financiare derivative (chiar as spune eu virtuale) in Romania situatia de criza a fost produsa de un buble al asteptarii pozitiv exagerate pe marginea cresterilor veniturilor si a PIB incepand cu 2007. Dupa cum atrageam atentia in discutii private in aceea perioada majoritatea investitilor erau deosebit de volatile, investitiile fiind in majoritate in servici, comert, sau in industrii manufacturiere foarte usor de volatilizat.  Ori aceasta crestere din economia romaneasca (asa cum arata Voinea)   s-a bazat pe creditarea masiva atat in sectorul privat cat si la nivelul de persoane fizice. Iata ca desi Romania a fost ocolita de criza derivativelor, am avut totusi experienta crizei bulbilor de lalele  facand contracte futures in zona posibilitatii de plata a  creditelor luate. Am avut de a face in primul rand pe o criza a irationalitatii economice si copierii si multiplicarii acestui comportament in societate. (Despre irationalitatea deciziilor economice vezi Predictably Irrational  de Dan Ariely.)

Bineinteles ca partea de comportare irationala economica e doar unul din aspectele intalnite in criza romaneasca. Printre acestea deregularea unor domenii economice impletita cu contracte preferentiale si un nivel mare de coruptie ar fi printre cele mai importante.  Interesante mi s-au parut capitolele despre miturile economiei romanesti atat inainte de criza cat si dupa criza.

Daca e sa sumarizam motivul crizei, atat internationala cat si romaneasca, acesta este atractia mortala pentru castiguri mari si pe termen scurt in detrimentul unor cresteri sustenabile a veniturilor.

Cartea lui Voinea e o carte pe care o recomand lecturii. Totusi vreau sa subliniez ca am fost dezamagit de conditiile in care a aparut aceasta.  Pretul la care e comercializata mi se pare exagerat de mare fata de calitatea la care e produsa. Acest pret poate fi explicat doar printr-un tiraj exagerat de mic si tintirea unei piete relativ mici. In paranteza dupa ‘89 vad ca aproape nici o carte nu mai declara pe ultima pagina tirajul, personal cred ca e un lucru foarte rau.  Calitatea coalei de hartie lasa mult de dorit comparativ cu alegerea copertei si modului de legare.  Tabelele si graficele prezentate in volum duc lipsa de niste note explicative mai largi, in plus o buna parte din acestea nu sunt referite in text.  Cu alte cuvinte o carte foarte buna pe care va recomand sa o cititi,  dar care e comercializata la un pret “umflat”  si in conditii necorespunzatoare pretului de vanzare.

In acest articol Rothbard agumenteaza impotriva invatamantului obligatoriu. In opinia lui invatamantul oblicatoriu ingradeste libertatile individului, si de fapt trasforma costurile directe ale educatiei intre niste costuri conexe platite de toata populatia (de pilda prin cresterea pretului caselor intr-o zona cu o scoala buna).

Personal sunt de parere ca si in invatamant ca si in orice alt domeniu trebuiie sa existe un echilibru intre liberalism si socialism. Si bineinteles daca gandim liberalismul si socialismul ca doua extreme, in oricare din pozitiile intermediare s-ar afla un sistem criticii vor putea argumenta ca respectivul sistem nu este suficient de liberal sau social.

Din punctul meu de vedere liberalismul are la baza libertatea personala iar socialismul are la baza egalitatea de acces la resursele existente. In cazul educatiei, din punctul meu de vedere, liberalismul se traduce in libertatea de a decide ce vrei sa inveti si unde iar socialismul in egalitatea de sanse a tuturor participantilor de a face aceeasi decizie.

Un defect profesional pe care l-am capatat de-a lungul anilor e ca atunci cand discut despre lucruri sociale sa sar parleazul si sa gandesc problema din punct de vedere fizic.  Societatea poate fi asimilata unui sistem termodinamic.  Din acest punct de vedere putem vedea liberalismul ca fiind corespondentul mecanicii (care se ocupa cu un anumit numar, finit, de obiecte) iar socialismul ca fiind  mai degraba termodinamica, adica caracterizand tot sistemul.

In argumentatia de mai sus liberalismul extrem inseamna particula libera, care se misca cum vrea ea, si nu interactioneaza cu absolut orice.  Socialismul limita e un sistem termodinamic in care toate particulele au exact caracteristicile mediei sistemului.   Ori e clar ca in viata reala, ca si in termodinamica, avem de-a face cu un sistem in care particululele au o anumita distributie in jurul mediei care caracterizeza sistemul. 

Eu consider de baza a realiza ca fie pro sau contra educatiei obligatorii trebuie sa realizam din start ca avem intotdeauna de a face cu o interactiune  intre individ si societate. Societatea modeleaza omul iar omul dicteaza cum arata societatea.  In orice caz daca revenim la exemplul fizic de mai sus intelegem de ce e greu sa ne imaginam, de pilda, un sistem educational total liberal, un sistem in care nu se mai plateste partea de impozite pe educatie, si fiecare alege ce sa studieze si unde sa studieze. Un sistem in care statul nu mai are nici o influenta in decizile educationale.  Deci sa presupunem ca am avea de-a face cu o astfel de modificare.  Modul in care ne imaginam noi astazi ca ar decurge lucrurile e foarte putin probabil sa fie si modul in care lucrurile ar decurce. 

Da , cititorul o sa argumenteze ca in buna traditie liberala lucrurile se vor auto-controla de la sine, ca va exista un anumit echilibru.  Socialismul modifica in mod clar distributia din sistem si prin urmare si punctul de echilibru.    Prin urmare chiar si in liberalismul educational in care copii ar fi educati doar acasa de parinti, totusi aceasta educatie ar fi puternic influentata de societate, caci aceasta educatie trebuie sa aiba o finalitate sociala.  Si invers in extrema socialista educatia standardizata e articulata cu educatia venita din familie.

In privinta celor de mai sus educatia va fi intotdeauna intre liberalism si socialism.  Educatia este, in opinia mea, functia de transfer intre individ si societate si de aceea orice sistem educational total liberal sau socialist va esua. Primul va ignora societatea cel de-al doilea individul.  In plus toate argumentele liberale de genul “de ce sa fi fortat sa inveti X” se vor lovi incet, incet de moda de a invata X care se va impune de la sine. 

In plus ma hazardez sa spun ca daca am reusi sa gasim un parametru cu care sa masuram educatia unei populatii cel mai probabil am obtine o distributie Gauss.  Ridicand nivelul de socialism, un procent din ce in ce mai mare din populatie se va afla in zona de maxim a distributiei Gauss. Pe de alta parte, ridicand nivelul de liberalism vom  scadea procentul din varf si vor creste marginile distributiei.   Extremul socialist va duce catre o distributie Dirac, pe cand liberalismul extrem va duce catre o distributie plata.

Prin urmare cred ca oricine discuta despre educatie ar trebui sa gandeasca despre acest domeniu din perspectiva educatiei socratice. Sa incerce sa vada beneficiile liberalismului (ce isi doreste el sa faca si cum isi doreste ca sistemul sa fie)  dar si beneficile socialismului (modul in care interactioneaza cu societatea, cat interactioneaza, cu cine si la ce nivel) si apoi sa decida o cale de mijloc. 

In incheiere as dori sa ii invit pe aparatorii cei mai ferventi ai liberalismului sa viziteze Olanda (o tara care e vazuta din exterior a fi extrem de liberala), dar care vazuta din interior e  o tara mai degraba socialista.   La fel cum binele nu poate fi definit fara rau (si va recomad sa cititi legendele  creatiei din bogumilism) probabil la fel liberalismul nu poate fi definit fara socialism.  Si in continoare societatea nu poate exista fara individ, si individul fara societate. Prin urmare educatia nu poate fi decat intre liberalism si socialism, permanent, indiferent sub ce forma e ea administrata.

Daca ai avea de ales, sa mori sau sa-ti cobori cuvintele in pamant, in locul tau, sa fie mancate de viermi, sterse, uitate, iar tu sa ramai deasupra traind vesnic, ce-ai face? (C.T. Popescu-Libertatea urii)

Nu o sa discut problema din perspectiva pisicii lui Schroedinger. E contrar cu etica protectiei animalelor domestice.  Fragmentul de mai sus imi aduce aminte un CTP care spunea la un moment dat pe sticla bombardata de electroni ca el nu suporta calculatorul. El sustinea ca scrisul adevarat e cu pixul pe hartie caci doar in acest demers traieste creatorul. Doar in manuscris se vad corectiile, stersaturile , deciziile si nehotararile scriitorului.  Doar in manuscris autorul e om si traieste, lucreaza, etc.  Pe de alta parte calculatorul mananca autorul, in produsul creat pe calculator nu se pastreaza nici o stergere, razgandire… iar autorul isi pierde viitatea in vidul monitorului.  Prin urmare CTP cred ca ar alege salvarea cuvintelor scrise pe hartie.

Cat despre mine… marturisesc ca nu ma atrage ideea vietii vesnice.  O viata vesnica cel mai probabil s-ar transforma intr-o depresie vesnica. Adauga la o viata vesnica simpla faptul ca ti-ai pierdut toate cuvintele (in sensul de opera, ganduri, amintiri)  si atunci ramai o leguma.  Da un fel de sequoia vesnic dar de la care iti trebuie o vesnicie ca sa iti spuna ca si tu existi pentru el.   Dar si o viata simpla fara cuvinte e ca o moarte prematura.

Prin urmare prefer sa mor. Si indirect sa traiesc prin cei care au intrat sau vor intra in contact cu mine prin opera, cuvintele, ideile,… orice inseamna cuvinte. 

Si dupa atata argumentare … doresc sa iti atrag atentia ca tot ceea ce ai citit mai sus e strabatut din plin de egoism si egocentrism caci presupun ca eu sau cuvintele mele au ceva importanta.  Evident ca presupunerea mea are sanse infinite sa fie gresita si prin urmare disparitia mea  sau a cuvintelor mele ar avea acelasi ecou in Univers ca si moartea unui gandac, vierme sau purice.  Si nu, efectul fluturelui nu exista!