As dori sa semnalez un nasterea unui nou blog : Per aspera ad astra - Blogul membrilor asociaţiei Ad Astra a oamenilor de ştiinţă români.

Asociatia Ad Astra este de mai bine de 10 ani o organizatie care lupta pentru reformarea sistemului educational si de cercetare din Romania. Asociatia aduce impreuna in momentul de fata aproximativ 80 de cercetatori romani din Romania si strainatate.

Liviu Giosan, unul dintre membrii fondatori ai asociatie, sparge gheata pe acest blog re-atragand atentia cititorului asupra documentului program din prima zi a asociatiei. Liviu Giosan invita la meditatie asupra chestiunii daca a meritat sau nu acest efort de un deceniu.

De ce merita urmarit acest blog ? Pentru ca membrii asociatiei isi vor expune opiniile individuale despre anumite subiecte care sunt de interes pentru ei. In felul acesta veti avea ocazia sa-i cunoasteti mai bine pe cei care sunt reuniti in spatele unui crez si a numelui "Asociatia Ad Astra".

In incheiere trebuie mentionat ca opiniile de pe blog nu trebuie confundate cu o eventuala pozitie oficiala a asociatiei Ad-Astra in asamblul ei. Si de acum inainte pozitiile asociatiei vor purta aceeasi semnatura "Asociatia Ad Astra".

Care sunt, dupa parerea ta, caracteristicile definitorii unui artist in spatiul cultural romanesc?

Depinde despre ce artisti vorbim. In cadrul scurtei mele experiente, am observat ceva foarte important si nu neaparat minor - anume lipsa de coeziune in grupuri mai mari de 2 sau 3 oameni si competitia disimulata in “prietenii”.  Foarte putina lume trateaza problemele “sportiv”, cei mai multi se simt tradati sau tradeaza, mint sau sunt mintiti, sau toate la un loc inmultit cu o mie… Eu vad de multe ori, in aceasta privinta, un “balci al desertaciunilor” si, de aceea, incerc sa tin cat pot de mult la prietenii pe care ii mai am.

Interviu  Simona Vilau din revista ARTe#7

Ceea ce e de retinut, in opinia mea de aici, e ca diagnosticul pe care il da Simona Vilau lumii artistilor, de fapt,  este o mostenire a caracteristicilor societatii in care evolueaza. In nici un caz o “boala” specific artistica!

La nivel “central” pare o cearta intre tantari. La nivel local (anume prin Sfantu Gheorghe si imprejurimi) s-ar putea sa fie meciul primaverii, daca nu meciul anului.

Sa incercam sa trasam sirul evenimentelor:

1. Dl. Lacatusu acuza intr-o scrisoare deschisa  Asociatia pentru Comunitate (APC) ca ar submina “prezervarea si afirmarea culturii si spiritualitatii romanesti”  in Arcul Intracarpatic.
2. Observatorul de Covasna  (care are o parte  colaboratori/actionari membri ai Asociatiei pentru Comunitate ) publica un articol in care il acuza pe dl. Lacatusu de continuarea de practici comuniste intr-un articol din care sunt uitate unele publicatii romanesti si in care e sustinuta ideea unui atac asupra publicatiilor romanesti.
3. Dl. Topolnitchi  scrie o scrisoare publica Dlui Lacatusu in care isi arata sustinerea fata de atacul vehement din partea unei Asociatii aflata sub mentoratul UDMR.
4. Apare “primul raspuns” cu analiza pe text a scrisorii Dl. Lacatusu.
5. Apare a doua serie de raspunsuri la scrisoare pe blogul Consilierului local Madalin Guruianu in care sunt prezentate pozitiile proprietarului blogului, a Dlui Santa, a Dlui Pantelimon si a Dlui Manolachescu toti membri APC .

Comunitatea  romaneasca (mica) din  mica urbe de pe malul Oltului (cu aceasta ocazie am aflat ca zona poarta si denumirea de Oltenie Ardeleana) are parte de un scandal pe cinste, scandal pe care iata ca intr-un fel sau altul il promovez si eu pe blogul meu.

De ce am considerat ca trebuie sa scriu despre acest scandal? Din simplul motiv ca eu consider ca acest schimb de replici s-ar putea sa diagnosticheze o disfunctie profunda a comunitatii romanesti.  Si cine stie motivele adevarate s-ar putea sa fie cu totul altele decat soarta, salvarea si promovarea comunitatii romanesti. Intr-un fel sau altul am impresia ca cele doua tabere vor amandoua sa se constituie in singura si adevarata voce a romanilor din teritoriu.

Alte motive  s-ar putea sa fie unele de natura financiara. Acestea tranpira exprimate intr-o nota oarecum de subsol a  conflictului si citez din declaratiile din aceste scrisori : “la care se adaugă fi nanţarea privilegiată din partea consiliilor locale a proiectelor Asociaţiei pentru Comunitate, comparativ cu proiectele celorlalte asociaţii culturale româneşti” (Lacatusu) vs “N-am avut nevoie nici de subvenții, nici de donații, nici de nimic altceva!” (Santa).

Din motive ce par mai  degraba  ilogice (sau poate pentru a nu-i promova pe cei care nu au aderat la calea ceea veche) Dl. Lacatusu elimina intr-un studiu o mare parte a comunitatii jurnalistice din zona. Reactia este imediata si sun aduse in discutie practici de manipulare.   Totul pentru  a scoate “adevarul” la lumina.

Si adevarul e scos la lumina. Comunitatea romaneasca din “Oltenia Ardeleana”  e probabil mai divizata decat oricand. Pentru a creste divizarea sunt tarate in scandal pana si institutiile de invatamant “romanesti” din localitate si partidul “de guvernamant local”.  Vad ca in aceasta lupta oarba totul e permis, si ca prima data se trage si apoi se gandeste.  Imi pare rau sa vad cum o institutie de invatamant  e tarata in noroiul acuzatiilor de fata.

Toata aceasta situatie mi-a produs o stare de dezamagire.  Sunt profund dezamagit ca Dl. Lacatusu, care este doctor si vad ca se si semneaza ca atare, vede in tinerimea locala un fel de manipulati a unor batrani (de aceeasi varsta cu a sa?), un fel de oameni fara minte dar manipulati si manipulabili din umbra de interese obscure. Este generatia de tineri o generatie de prosti sau parintii acestei generatii au ratat total in educarea progeniturilor ?

Sunt profund dezamagit si de faptul ca APC nu lanseaza un raspuns in bloc. Tineretul din judet, reunit sub caciula unei singure  organizatii, in loc sa raspunda unit, raspunde pe mai multe glasuri (de acord au toti  aceesi pozitie). Domnilor de la APC cred ca e timpul sa renuntati la exprimarea in cor si sa va uniti sub o singura voce, vocea APC.

Sub toate aceste gloante otravite care zboara prin aer ramane comunitatea.  Personal cred ca e pusa la mijloc si probabil acum se intreaba la intruniri daca esti de o parte sau alta a baricadei.  

Comunitatea la fel ca si adevarul ramane pe pozitii undeva la mijloc. 

Conform datelor prezentate aici numarul total de studenti in Romania a crescut intre 1991 si 2007  de la 190 000 la 767 500, adica de 4.05 ori. In unele orase cresterea a fost mult, foarte mult peste acest nivel : 6.5 ori Sibiu, 15.5 Oradea, 57 Arad. Chiar si Bucurestiu a avut o crestere de 4.7 ori, peste media pe tara.

Aceste date inseamna o crestere anuala de aproximativ 10% in fiecare an! Este insa aceasta o crestere sau o inflatie acuta ?  Trebuie sa avem in vedere ca nu doar numarul de studenti a crescut ci si numarul de profesori, de universitati, etc. 

Este o asemenea crestere normala ?  In mod sigur nu! Este sanatoasa ? Se vede clar ca nu!  Prin urmare in ultimii ani ne-am aflat in fata unui fenomen de balon educational, balon ce a dus la o inflatie de licentiati si devalorizarea profesilor in care inflatia a fost ceea mai mare.

Cel mai mare pericol este ca aceasta crestere exagerata poate constitui punctul de introducere a unei cerinte oscilante permanenta in piata muncii de acum inainte.  

Politia romana a achizitionat niste radare noi care se pare ca nu mai sunt detectabile cu dispozitivele antiradar. Primul impuls al romanilor e sa verifice acest lucru. Presa prezinta acesta achizitie a politie aproape ca o apocalipsa pentru soferi. Eu nu pricep de unde atitudinea asta. Soferul e sofer deoarece a dat un examen si pentru a-l lua se presupune ca stie legislatia  in vigoare. Cand se aseaza in masina si conduce pe drumurile publice trebuie sa respecte implicit regulile din legislatie.  Aceste reguli nu trebuie respectate doar in prezenta unui radar sau al unui politist!  Ma intreb oare cata lume pricepe acest lucru? Aproape nimeni in Romania. 

In paranteza fie spus mie mi s-a paraut ca in orasele romanesti domneste dictatura masinilor.  Pietonii sunt uitati si totul se invarte in jurul masinilor. Din pacate acest lucru nu o sa faca orasele decat din ce in ce mai neprietenoase.

Academia s-a spart intr-un stil caragialesc. Dupa ce a fost fondata de ziaristi, vanduta si cumparata de cateva ori acum fondatorii acuza noua conducere de cenzura si isi dau demisia.  Nu am prea inteles motivul pentru care a fost vanduta Academia caci din cate stiam era pe profit. Cred ca intre niste bani pe loc si un ziar neatarnat a invins ochiul dracului.

  Ca cititor al Academiei, strig si eu: “daca e tradare sa stim si noi!”. Mircea Toma spune astazi in presa ca presiunile politice in timpul campaniei au fost insuportabile. Pai daca presiunea a fost in campanie, ma intreb si eu, de ce nu au plecat in campanie ?  Era un gest prea eroic ?  Si sa nu-mi spuna nea Toma ca nu a plecat din cauza ca avea rate de platit la banca, parca nu tine scuza asta! 

Ma asteptam de la catavenci sa urle ca din gura de sarpe cand vine vorba de presiunile politice. Sa nu uitam ca Mircea Toma e seful AMP, ori in aceasta calitate de bun simt ar fi fost sa urle si sa isi dea demisia la prima dovada de presiune politica. Dar se pare ca … una e predica si alta trairea.

Eu, prin urmare, ma simt tradat. Oamenii au tacut si nu au spus nimic in timp ce lucrurile erau necurate.  Si apoi, la luni distanta fac scandal. Pai nu sunt si ei in aceeasi situatie ca figurantii neplatiti a lui Vanghelie? Oare sa fi fost si ei trasi in teapa si nu li s-a platit decent bunavointa de a inchide ochii in campanie la lucruri necurate ?