Random header image... Refresh for more!

Leapsa tema

Diana imi trimite o leapta  interesanta. Dar sub forma de tema caci imi cere sa am o “tratare stiintifica si acida” (ea a scris cu virgulite si caciulite – doar e iarna – eu inca nu m-am convins sa scriu impecabil romaneste).  Prin urmare iata intrebarea care se preumbla din blog in carte, in ziar, pix , vorba si ce alt mediu de transmitere mai are.

Daca ai avea de ales, sa mori sau sa-ti cobori cuvintele in pamant, in locul tau, sa fie mancate de viermi, sterse, uitate, iar tu sa ramai deasupra traind vesnic, ce-ai face? (C.T. Popescu-Libertatea urii)

Nu o sa discut problema din perspectiva pisicii lui Schroedinger. E contrar cu etica protectiei animalelor domestice.  Fragmentul de mai sus imi aduce aminte un CTP care spunea la un moment dat pe sticla bombardata de electroni ca el nu suporta calculatorul. El sustinea ca scrisul adevarat e cu pixul pe hartie caci doar in acest demers traieste creatorul. Doar in manuscris se vad corectiile, stersaturile , deciziile si nehotararile scriitorului.  Doar in manuscris autorul e om si traieste, lucreaza, etc.  Pe de alta parte calculatorul mananca autorul, in produsul creat pe calculator nu se pastreaza nici o stergere, razgandire… iar autorul isi pierde viitatea in vidul monitorului.  Prin urmare CTP cred ca ar alege salvarea cuvintelor scrise pe hartie.

Cat despre mine… marturisesc ca nu ma atrage ideea vietii vesnice.  O viata vesnica cel mai probabil s-ar transforma intr-o depresie vesnica. Adauga la o viata vesnica simpla faptul ca ti-ai pierdut toate cuvintele (in sensul de opera, ganduri, amintiri)  si atunci ramai o leguma.  Da un fel de sequoia vesnic dar de la care iti trebuie o vesnicie ca sa iti spuna ca si tu existi pentru el.   Dar si o viata simpla fara cuvinte e ca o moarte prematura.

Prin urmare prefer sa mor. Si indirect sa traiesc prin cei care au intrat sau vor intra in contact cu mine prin opera, cuvintele, ideile,… orice inseamna cuvinte. 

Si dupa atata argumentare … doresc sa iti atrag atentia ca tot ceea ce ai citit mai sus e strabatut din plin de egoism si egocentrism caci presupun ca eu sau cuvintele mele au ceva importanta.  Evident ca presupunerea mea are sanse infinite sa fie gresita si prin urmare disparitia mea  sau a cuvintelor mele ar avea acelasi ecou in Univers ca si moartea unui gandac, vierme sau purice.  Si nu, efectul fluturelui nu exista!

www.pdf24.org    Send article as PDF   

3 comments

1 Diana { 02.14.10 at 12:43 pm }

🙂 Nu era chiar tema, mai mult aprecierea mea asupra stilului tau (si unul din motivele pentru care imi place ce scrii de altfel). Doar ii zici la blog Picatura de fiere, nu?

2 Lucian { 02.14.10 at 12:59 pm }

Multumesc mult pentru aprecieri...
Picatura de fiere e numele blogului meu, si blogul e acid tocmai pentru ca autorul doreste sa-si mentina doza de aciditate constanta in viata de zi cu zi 😉

3 Valentin { 02.14.10 at 6:25 pm }

Lucian, tocmai pentru ca esti infinit de mic raportat la univers, taman d-aia esti important. Si taman d-aia bataia de aripa de fluture poate sa schimbe clima sau geografia.

Varianta ultrascurta ar fi: esti important daca vrei sa fi. Daca nu vrei, tot esti, dar nu sti si deci nu te poti bucura ...

Parerea mea, care este.

Leave a Comment