Random header image... Refresh for more!

Radare si catavenci

Politia romana a achizitionat niste radare noi care se pare ca nu mai sunt detectabile cu dispozitivele antiradar. Primul impuls al romanilor e sa verifice acest lucru. Presa prezinta acesta achizitie a politie aproape ca o apocalipsa pentru soferi. Eu nu pricep de unde atitudinea asta. Soferul e sofer deoarece a dat un examen si pentru a-l lua se presupune ca stie legislatia  in vigoare. Cand se aseaza in masina si conduce pe drumurile publice trebuie sa respecte implicit regulile din legislatie.  Aceste reguli nu trebuie respectate doar in prezenta unui radar sau al unui politist!  Ma intreb oare cata lume pricepe acest lucru? Aproape nimeni in Romania. 

In paranteza fie spus mie mi s-a paraut ca in orasele romanesti domneste dictatura masinilor.  Pietonii sunt uitati si totul se invarte in jurul masinilor. Din pacate acest lucru nu o sa faca orasele decat din ce in ce mai neprietenoase.

Academia s-a spart intr-un stil caragialesc. Dupa ce a fost fondata de ziaristi, vanduta si cumparata de cateva ori acum fondatorii acuza noua conducere de cenzura si isi dau demisia.  Nu am prea inteles motivul pentru care a fost vanduta Academia caci din cate stiam era pe profit. Cred ca intre niste bani pe loc si un ziar neatarnat a invins ochiul dracului.

  Ca cititor al Academiei, strig si eu: “daca e tradare sa stim si noi!”. Mircea Toma spune astazi in presa ca presiunile politice in timpul campaniei au fost insuportabile. Pai daca presiunea a fost in campanie, ma intreb si eu, de ce nu au plecat in campanie ?  Era un gest prea eroic ?  Si sa nu-mi spuna nea Toma ca nu a plecat din cauza ca avea rate de platit la banca, parca nu tine scuza asta! 

Ma asteptam de la catavenci sa urle ca din gura de sarpe cand vine vorba de presiunile politice. Sa nu uitam ca Mircea Toma e seful AMP, ori in aceasta calitate de bun simt ar fi fost sa urle si sa isi dea demisia la prima dovada de presiune politica. Dar se pare ca … una e predica si alta trairea.

Eu, prin urmare, ma simt tradat. Oamenii au tacut si nu au spus nimic in timp ce lucrurile erau necurate.  Si apoi, la luni distanta fac scandal. Pai nu sunt si ei in aceeasi situatie ca figurantii neplatiti a lui Vanghelie? Oare sa fi fost si ei trasi in teapa si nu li s-a platit decent bunavointa de a inchide ochii in campanie la lucruri necurate ?  

www.pdf24.org    Send article as PDF   

March 3, 2010   6 Comments

Semnarea acordului intre Romania si CERN

M-am bucurat sa vad ca Joi va fi semnat acordul intre Romania si CERN. Am aflat vestea de pe Voxpublica din articolul scris de Mircea Pentia.

Ma bucur ca se intampla. Imi pare rau ca a durat asa de mult. Un an doar de la acceptul dat de CERN pana la semnare, si probabil mai mult de 10 ani decat Romania e tatonata sa ia parte la acest proiect.  E pacat daca ceea ce spune indirect domnul Pentia in comentarii e adevarat: anume ca aceasta mare intarziere e datorata politicii.

In final in comunicatul de presa MEN sunt mentionate 3 universitati care participa la proiect (pe langa IFIN). Din pacate e lasat la o parte faptul ca aceasta colaborare nu e unitara, adica intr-o echipa Romaneasca ci pe bisericute. Sper ca acesta atitudine fata de acest mare proiect va fi schimbata ca altfel viitorul nu suna prea bine!

In plus sunt curios cine va transmite evenimentul, ce comentarii vor fi pe marginea lui, cati eroi se vor naste la spartul targului. 

www.pdf24.org    Send article as PDF   

February 8, 2010   4 Comments

Din cugetarile unui rector anticus

Rector anticus: unul din zecile de rectori din Universitatiile Romanesti care are aceasta calitate  cam de cand imi aduc eu aminte.   Ei prezinta una din cele mai puternice dovezii al conservatorismului si impietririi invatamantului daco-getic.

Din click in click am dat peste peste acest interviu cu unul din Rectorii Anticus.

Cateva din ideile rectorului anticus pe care o sa le gasiti presarate in interviu (si cateva comentarii ale mele):

Mediocritatea este doar un aspect al lărgirii accesului la educaţia universitară, ceea ce în Europa este considerat ca un drept al cetăţenilor pe tot parcursul vieţii.

Una este largirea accesului si alta ideea ca output-ul de absolventi trebuie sa fie aproape 100% din cei care au accesat educatia universitara.

Creaţia academică sunt absolvenţii creativi. Prin contrast, învăţatul pe de rost este caracteristica tuturor formelor de transmitere orală a unei tradiţii, de la Homer, la Biblie şi Coran. Prea adeseori la universitate se memorează şi nu se analizează.

In calitatea de rector anticus oare a facut ceva pentru ca lucrurile sa nu mai fie asa in universitatea pe care o pastoreste?

Dacă unele universităţi îşi aleg ca misiune să formeze tineri pentru o anumită meserie, atunci ele nu corespund definiţiei de mai sus (O universitate este o instituţie de învăţământ terţiar unde predarea se împleteşte cu cercetarea, astfel încât ceea ce se transmite este o anumită formă mentală investigativă şi creatoare. Memorizarea, care nu e deloc inutilă, nu poate fi o metodă de lucru definitorie pentru educaţia academică şi de aceea simpla transmitere a cunoştinţelor nu va fi un obiectiv propriu-zis universitar.). Dacă ele oferă, cum se spune, o diplomă, fie ea oricât de naţională ori legală, ele nu sunt încă universităţi.

Ce ne facem cu dreptul si teologia de exemlu?

Universitatea este profund legată de societatea în care există şi pe care o serveşte. A o schimba pe cea dintâi fără a o transforma pe cealaltă este zadarnic.

Oul sau gaina, sau cum sa dai vina pe altcineva …

Universitatea din Bucureşti a primit în 2008 69% din venituri, sub o formă sau alta, de la bugetul public, din care o treime fonduri de cercetare. Taxele studenţilor sunt 11% din venituri. Găsirea resurselor umane capabile de asemenea performanţă şi înzestrarea lor cu mijloacele de documentare şi experimentare necesare constituie o povară economică importantă.

Inzestrarea care Universitatea din Bucuresti nu e capabila sa o ofere cadrelor nu se reduce doar la carti de specialitate, abonamente reviste, laboratoare moderne, etc. In momentul de fata exista probleme de asigurare a unor imprimante si copiatoare, hartie pentru acestea, conexiuni la internet, etc.  Prin urmare am inteles ca aflat in serviciul universitatii unii nenorociti trebuie sa vina cu hartia, imprimanta si asa mai departe de acasa.

- Care sunt consecinţele lărgirii accesului la educaţie?
Democratizarea accesului la educaţia universitară are ca efect transformarea acestei forme de învăţământ, considerată altădată ca fiind rezervată elitelor, într-un produs de larg consum. Doctoratul de altădată dura 10-20 de ani, ducea direct spre titlul de profesor universitar şi reprezenta de multe ori o carte, dacă nu de succes, măcar de prestigiu. Astăzi doctoratul durează trei ani în unele ţări şi perspectivele de angajare ale titularului nu sunt surâzătoare. La un concurs de profesor se prezintă candidaţi cu liste de multe pagini pe care sunt înşirate titlurile unor publicaţii, din care niciuna n-a zdruncinat cunoaşterea în domeniu. Dacă e vorba să luăm exemple prestigioase din trecut, atunci să amintim că matematicianul Riemann n-a scris decât nouă articole, dar primul era deja atât de important, încât i s-a oferit un post definitiv la Gottingen în 1854. Azi fetişizăm publicaţiile ISI şi factorii de impact. Idolii academici cărora li se închină un cult au scris articole citate de sute de ori în baza de date americană, dar - dezamăgire - despre clorura de aluminiu. De fapt, universitatea cade azi victimă nu numai masificării, ci şi dispariţiei autorităţii ca formă a puterii în societate. Autoritatea implică supunere fără justificare, numai pentru că persoana investită cu autoritate este, datorită acestui fapt, respectată. Pentru mulţi, accesul larg la educaţia superioară poartă, de fapt, numele de masificare şi este una dintre feţele răului universal.

Inca o data repet accesul nu e similar cu out-put-ul.   Cat despre doctoratul de alta data …. a fost clar alta data.  Si  am ajuns la  fetisizarea  ISI-urile sa inteleg ca Universitatea Bucuresti e ultima reduta in acest razboi si aceasta e motivarea pastrarii unui secretar stintificus anticus care din 1990 nu a mai avut nici o tangenta cu cercetarea ?

Cred ca rector anticus nu poate decat suspina uitandu-se pe fereastra ca-un Riemann nu mai vine….

www.pdf24.org    Send article as PDF   

February 4, 2010   No Comments

Un ordin al MEN care trebuie anulat !!!

I-am promis lui Andrei ca o sa revin pe blog cu un comentariu referitor la un articol pe care mi l-a recomandat. Din pacate pentru Andrei comentariu meu o sa mai astepte deoarece astazi am dat peste un Ordin al Ministrului din MEN (Nr. 4316/ 2008) care m-a infuriat la culme.

Dupa secole de la absolvirea facultatii am realizat ca in momentul in care mi-am ridicat documentele de absolvire nu mi-a fost eliberata nici o adeverinta care sa spuna ca urmand cursurile necesare din modului psiho-pedagogic am dreptul de a preda in Romania.

Asa ca din intrebare in intrebare am ajuns pe situl DPPD (Departamentul pentru Pregatirea Personalului Didactic) unde am aflat ca mai nou e nevoie de:

Certificatul de absolvire a DPPD, Nivelul II, care le acordă dreptul de a ocupa posturi didactice în învățământul liceal, postliceal și universitar, dacă au absolvit și un program de master în domeniul diplomei de licență.

Reactia mea a fost WTF !!! Deci o bataie de joc mai mare decat asta nici ca nu se poate!  Oricum ar fi citita aceasta hotarare in loc sa faca sistemul educational mai atractiv celor care doresc sa intre in el il fac imposibil, un cosmar!

Sa analizam un pic … in primul rand dreptul de a preda in invatamantul liceal este conditionat de studii de master de specialitate. Sa inteleg ca cei 3 ani de studii de licenta nu sunt suficienti pentru a preda materia de liceu? Ca viitorul profesor are nevoie si de un master pentru a pricepe materia de liceu? Pai atunci ce se studiaza la studiile de licenta, nimic ?

Apoi indiferent cat de tare esti in parcare pe domeniul tau ai nevoie de aceste fituici pedagogice pentru a preda. Daca acestea sunt de inteles si necesare la nivelele de jos ale invatamantului (cam pana in liceu as spune eu) ce  nevoie e de ele la predarea in universitar ??  In vestul Europei e o traditie ca invatarea predarii sa se faca prin ucenicie.  Doctoranzii sunt cei care se ocupa de orele de exercitii la master, masteranzii la licenta, etc. Da … fiecare are un fel de mentor cu care discuta problemele educationale si abordarea studentilor, dar nu exista cerinte de diplome si certificate. 

Ma intreb daca domul ministru Funeriu poate preda in Romania. Conform cu acest ordin nu poate. Si nu pot nici eu si nimeni care a studiat in strainatate si care nu are acest fantastic modul de 60 de credite (care daca e sa luam serios sistemul de credite inseama petrecerea unui an intreg in studierea problemelor de pedagogie 100% din timp !!!). Bataie mai mare de joc ca asta nu cred ca exista!!! Sa presupunem ca un specialist de renume mondial ar dori sa se mute in Romania  si sa predea … o sa i se spuna “Tidula! Unde-i tidula?” si probabil o sa fie trimis pe usa afara de o secretara furioasa.

Cred ca pedagogii si psihologii au rolul lor in  consilierea in procesul educational. Dar atat! Ei nu trebuie sa se transforme in cei care  conditioneaza accesul la catedra, in special in invatamantul post-liceal !!!  

Sunt mult prea nervos pentru a continuua. Cu ordine ca cele de mai sus Romania poate tot sa astepte imbunatatirea sistemului educational ca n-o sa se intample in vecii vecilor.  Daca mai stau sa ma gandesc si la examenele de titularizare si nivelul salarizarii din invatamant imi e clar ca trebuie sa fi de un sadism extrem pentru ca sa te gandesti (da doar sa te gandesti) sa devii profesor in Romania!

Pentru cei care doresc sa consulte documentatia acestui Ordin diabolic il pot citi aici.

PS: Orice supra reglemantare duce la cresterea coruptiei si ineficientizarea sistemului.  Bineinteles si la cresterea unei anumite mafii, nu trebuie sa spun care.

PS2: Dau o bere persoanei care imi va spune persoana sau grupul care se afla in spatele acestui ordin tampit.

www.pdf24.org    Send article as PDF   

January 28, 2010   11 Comments

Fondurile in cercetare

La postarea Dr. Funeriu fata in fata cu reforma am primit un comentariu foarte interesant facut de Cercetatoru’  pe care merita sa il reproduc mai jos:

Concluzii in urma sesiunilor de diseminare a rezultatelor din Competitia 1 – 2007 de proiecte din cadrul Programului National de Cercetare Dezvoltare Inovare 2 , organizate de CNMP – Centrul National Management Programe
Tinind cont si de valoarea prognozata a bugetului cercetarii pe 2010:

Este imperios necesar sistarea a cca 3/4 din proiecte (idem pentru Competitia 2 – 2008) si finantarea numai a celor citeva proiecte care intradevar pot avea un impact economic si social major, si parteneri economici dispusi sa implementeze rapid rezultatele acestora.

Justificarea acestei masuri:

In cei cca 2 – 2,5 ani de la demararea C1, multe proiecte *s-au ales* doar cu asa zise studii si modele conceptuale si/sau experimentale …. multe astfel de studii/modele/baze date/etc. pot fi descarcate free de pe Google.

Multe din proiecte sunt parteneriate formale care au ca unic scop consumul finantarii publice obtinut prin trafic de influenta, cu “rezultate” finele neaplicabile sau total depasite pentru economia romaneasca actuala, managementul neperformant, etc.

In ciuda titlurilor pompoase : nanomateriale, nanostructuri, biomateriale, materiale “super inteligente”, energii regenerabile, materiale avansate, modelari matematice, etc. etc. etc. aceste proiecte nu reprezinta decit cheltuirea inutila a banilor publici fara vreo finalitate practica pentru societate. Multe din aceste proiecte constituie compilatii ieftine dupa proiecte deja realizate in alte tari avansate si diseminate in publicatii de specialitate.
Pentru multi asa zisi “cercetatori”, shimbarea cu citeva unitati a procentului unui reactant intr-o reactie constituie un mare grad de “noutate” tehnico-stiintifica… nationala si internationala.

O mare parte din asa numitii parteneri economici nu mai exista (si-au incetat activitatea) sau pur si simplu nu isi permit financiar sa implementeze un un asa zis “nou” produs sau tehnologie.

Este cunoscut cum se fac aceste parteneriate cu IMM-urile… se apeleaza la fosti colegi/rude/cunostinte, cu unicul scop de a mai sifona bani de la buget. De multe ori IMM-urile sunt la limita supravietuirii, dar … cu activitate de cercetare. Cofinantarea se reduce la plata utilitatilor sau achizitia de materiale sau echipamente fara legatura cu proiectul.

Din aceste proiecte s-au achizitionat (sau in curs de achizitionare) echipamente, utilaje, instalatii de catre diverse INCD-uri, multe fara vreo legatura cu tematica proiectului respectiv, dar care vor prinde foarte bine dupa ce INCD-ul va fi privatizat pe sume modice, in unele cazuri mult mai mici decit valoarea unui singur echipament cumparat.
Verificati achizitiile de echipamente realizate in proiecte cu valoare de peste 80.000 – 120.000 de euro si modul cum acestea sunt efectiv folosite in lucrarile de cercetare. Veti fi surprinsi de ceea ce veti descoperi !
Atentie: pentru inselarea vigilentei CNMP/Curtii de Conturi, un echipment/instalatie/aparat este trecut pe mai multe proiecte de cercetare; din valoarea totala a echipamentului, pe un proiect se deconteaza in jur de 1/3.

Referitor la diseminare a asa ziselor “rezultate”: diseminare reala inseamna reviste straine cu referenti care te freaca 4-6-8 luni cu detalii pina la publicarea articolului, nu reviste romanesti, chiar cotate ISI !!!!, unde si aici functioneaza acelasi principiu … apelarea la fosti colegi/rude/cunostinte care lucreaza la institutia care publica revista …
Participarea la conferinte? halal sa ne fie … atitia timp cit iti platesti participarea, te poti duce si cu un poster in care explici functionarea motorului cu aburi sau a tubului electronic … Si asta pe bani de la buget ! Excursie free in toata regula …

Iata ca astazi la ministerul Educatiei a existat o sedinta cat se poate de serioasa pe acest subiect si domnul ministru a declarat:

Exista o importanta risipa de fonduri prin programele de cercetare, cunoscuta pana la nivelul factorilor de decizie, pentru ca in multe cazuri s-au finantat proiecte necompetitive pe plan international. Pentru a se evita, pe viitor, astfel de lucruri trebuie regandit modul in care se fac evaluarile prin care se acorda proiecte. Este necesara implicarea masiva a evaluatorilor internationali si in cazul in care nu exista resurse trebuie facuta o filtrare prealabila a proiectelor prin impunerea unor indicativi cantitativi minimali cu relevanta internationala pentru activitatea anterioara a directorilor de proiecte. De asemenea, este necesara debirocratizarea urgenta a sistemului de administrare a proiectelor, o mai mare transparenta a alocarii banilor publici pentru cercetare

Eu nu pot decat sa ma bucur de asemenea atitudine si sa sper ca de la nivelul de discutii si intentii se va trece la nivel de practica.

PS: sunt uimit de numarul mare, chiar exagerat,  de consilii consultative, agentii de finantare si alti factori  de decizie. Impresia mea e ca sistemul este suprabirocratizat.

www.pdf24.org    Send article as PDF   

January 16, 2010   5 Comments